Fiecare din noi, când am ajuns într-o biserică, am primit de la ei ochelari cu un filtru doctrinar confesional cu care să citim Biblia. Am studiat Biblia cu ochelarii lor și ne-au învățat ce trebuie să facem pentru a fi mântuiți.
Majoritatea dintre noi am fost învățați că Dumnezeu a făcut totul pentru noi, că prin credința în jertfa de la cruce se obține mântuirea care constă în iertarea păcatelor. Am fost învățați că nu se poate ajunge la desăvârșirea caracterului, că nimeni nu poate adăuga ceva la lucrarea de mântuire făcută la cruce.
Astfel, mulți au fost încredințați că după nașterea din nou, Dumnezeu este undeva departe și nu se implică prea mult în viața omului. Mulți înțeleg că lucrarea Duhului Sfânt cu omul, se limitează doar la câteva lucruri exterioare, cum ar fi vorbirea în limbi, câteva minuni, prorocii, fără ca Duhul Sfânt să se implice direct în transformarea omului pentru a-i desăvârși caracterul.
Ne rămâne, astfel, să presupunem că Dumnezeu ne va desăvârși printr-o formulă necunoscută de noi, care o va aplica după moartea omului.
Și cam la această primă parte rămân majoritatea dintre noi. Am mers la biserică, am avut scaunul nostru, ne-am mărturisit păcatele, ne-am botezat, am cântat, am susținut învățăturile bisericii de care aparținem, am trăit o viață mai evlavioasă, am fost pe la bolnavi și vom intra astfel în Împărăția lui Dumnezeu.
Am fost învățați că nu vom intra pentru ce am făcut noi, ci pentru că am obținut iertarea păcatelor prin har, prin credința în jertfa Lui, pentru că nu este om fără păcat. Însă pentru a ajunge în Împărăția cerească, pentru a fi mântuit, standardul Împărăției lui Dumnezeu are cerințe foarte stricte; niciun om nedesăvârșit, care nu va fi ca El nu poate intra în ea. (Voi fiţi desăvârșiți, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit. Matei 5:48; Știm că atunci când se va arăta El, vom fi ca El; 1 Ioan 3:2)
Omul trebuie să aibă un răspuns credibil la aceste cerințe ale lui Dumnezeu. Așa că întrebarea care trebuie să ne-o punem fiecare este: Ce ne cere Dumnezeu, care este partea noastră pentru a avea parte de mântuire?
Cu privire la această cerință, învățătura Sfintelor Scripturi ne descoperă tot planul lui Dumnezeu care are ca obiectiv desăvârșirea caracterului, aceasta presupunând că omul păcătos trebuie să se nască din nou și să crească ca ucenic în școala Lui Hristos, până va ajunge la înălțimea staturii plinătății lui Hristos.
La scurt timp de la înălțarea Domnului Isus la cer, pe lângă învățătura Domnului și cea a apostolilor (doctrina desăvârșirii caracterului omului), Satan a venit cu o doctrină falsă (doctrina iertării păcatelor), care oferă o mântuire fără costuri prea mari, limitându-se doar la iertarea păcatelor.
Învățătura Scripturii ne spune că pe lângă iertarea păcatelor prin jertfa de la cruce, trebuie să ajungem și la desăvârșirea caracterului nostru, lucru care necesită răstignirea firii pământești (dezbrăcarea de omul vechi) și transformarea omului (îmbrăcarea cu omul nou făcut după chipul lui Dumnezeu).
Pentru a ajunge la înălțimea staturii lui Hristos, învățătura Domnului Isus prevede că omul trebuie să se încreadă deplin în Cuvântul lui Hristos, apoi trebuie să se pocăiască, să se lepede de sine și să facă un legământ de ucenicie care are obiectiv ca ucenicul să ajungă ca Învățătorul său. (Ajunge ucenicului să fie ca învățătorul lui şi robului să fie ca domnul lui. Matei 10:25)
Orice om, cât de simplu ar fi, înțelege că dacă cineva ar ajunge la înălțimea staturii plinătății lui Hristos, dacă ar avea îndelunga Lui răbdare, dragostea Lui, blândețea Lui… ar avea intrare liberă în Împărăția lui Dumnezeu. Acesta este un lucru sigur pe care ne putem baza și care ne va da deplină încredere în ziua judecății.
Astăzi sunt foarte puțini oameni care acceptă și pun în practică această doctrină a desăvârșirii caracterului omului. (Doamne, oare puțini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii? El le-a răspuns: Nevoiți-vă să intrați pe ușa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulți vor căuta să intre şi nu vor putea. Luca 13:23,24)
La o privire mai atentă, putem remarca ușor că cei mai mulți aleg să rămână la mântuirea care constă în iertarea de păcate prin credința în jertfa de la cruce.
Doctrina ispășirii sau iertării de păcate. Satan, prin slujitorii lui, a venit cu o învățătură ieftină, care spune că Dumnezeu reduce mântuirea doar la iertarea păcatelor pentru că omul nu poate birui păcatul. În această doctrină falsă se regăsesc mai multe oferte prin care poți ajunge mântuit.
Este o primă învățătură, specifică primelor secole dar care este de mare actualitate și acum. Este o ofertă ieftină, cu care Satan vine la omul ignorant care nu cunoaște nici Scripturile, nici cerințele lui Dumnezeu. Această învățătură îi dă asigurare omului că mântuirea se reduce doar la iertarea păcatelor și se obține prin plata indulgențelor, a pomenilor, ritualurilor… (regăsim aici catolicismul și ortodoxia)
Această ofertă este primită ușor de omul păcătos care nu cunoaște Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că îl lasă să-și trăiască viața în firea pământească și îi asigură o formulă ieftină prin care poate obține mântuirea.
O altă învățătură, tot ieftină, îl încredințează pe om că nu poate birui păcatul și că mântuirea se obține ”numai prin credință”, prețul pentru iertarea păcatelor nebiruite fiind plătit de Domnul Isus. (regăsim aici confesiunile protestante, vezi reforma lui Luther, Calvin…)
Această ofertă a lui Satan îl încredințează pe om că desăvârșirea caracterului nu este posibilă și îi dă tot o formulă ieftină prin care să obțină mântuirea. Crezi în jertfa de la cruce și obții mântuirea care se reduce tot la iertarea de păcate. (a plătit Domnul Isus)
Mai este o a treia învățătură, specifică ultimelor secole, care este mai aproape de planul lui Dumnezeu. Ea se adresează celui care nu se mulțumește cu aceste oferte ieftine și care caută viața veșnică mai cu atenție.
Această învățătură spune că mântuirea poate fi obținută prin credința în jertfa de la cruce și prin pocăință, urmată de o formă de evlavie, de o sfințire parțială, dar nu are ca obiectiv lepădarea de sine, ucenicia și ajungerea la înălțimea staturii plinătății lui Hristos. (regăsim aici mișcarea neoprotestantă)
Regăsim în această doctrină, nașterea din nou și o viață de sfințire, dar fără biruință asupra păcatului, încredințarea generală fiind și în această învățătură că desăvârșirea caracterului nu este posibilă în această viață.
Se poate observa ușor că pocăința, urmată de sfințire incompletă, (o formă de evlavie) fără lepădare de sine, care mai lasă loc trăirii și în firea pământească care nu are o finalizare reală, nu îl aduce pe om la înălțimea staturii plinătății lui Hristos. (este cazul omului care mai păstrează lucruri din firea pământească; lăcomia, mânia, vorbele goale, munca la negru, defăimarea, mersul la mare, pierderea timpului pe facebook, youtube…)
Este destul de clar că omul care îmbrățișează această învățătură în care rămân păcate nebiruite, este nevoit să rămână la doctrina iertării de păcate. Aceasta presupune că desăvârșirea urmează să o facă Dumnezeu printr-o formulă necunoscută, în clipa morții sau la înviere.
Putem remarca că Satan, pentru a înșela pe omul care nu face din mântuire ținta cercetării stăruitoare, s-a folosit pe lângă pomeni, indulgențe… și de jertfa de la cruce, oferindu-le oamenilor o mântuire fără costuri prea mari din partea lor.
Pentru a continua lectură accesează broșura Transformați după chipul lui Hristos – CuvântCurat.ro – Resurse Trezire Spirituală
0 Comentarii